Cu ce plătim pentru faptul că nu luăm în seamă psihicul?

De curând, o prietenă de-a mea (după moartea unei persoane apropiate) mi-a spus: „Nu înțeleg cum m-ar ajuta psihoterapia… Cred că îmi vor fi de ajuns atenția celor apropiați și grija lor.”

Da! Fără atenție și grijă e mult mai greu să trăiești, m-am gândit. Dar știu cât de greu le este uneori oamenilor în general, și unor analizanți în munca noastră, să facă față vieții. Cât de puțină atenție există pentru sentimente, pentru ceea ce ai trăit, pentru tine însuți. Cât de puțin timp și cât de puține cunoștințe sunt pentru asta. Cum toate acestea se conservă înăuntru, trăiesc haotic și, nenumite în niciun fel, influențează stările și viața în ansamblu. Și am hotărât să scriu această postare. Cu ce plătim atunci când ignorăm sănătatea psihică?

De când am început să mă ocup de psihanaliză (să studiez teoria și să trec prin propriul proces psihanalitic), am ajuns la două fapte pe care le-am confirmat prin propria experiență de analizandă și prin experiența oamenilor cu care lucrez:

1. Psihicul este lucrul pe care se sprijină întreaga viață! Adică:
   • sănătatea fizică depinde direct de starea psihică;
   • ceea ce se întâmplă sau nu se întâmplă în relațiile cu cei apropiați, la muncă, cu prietenii depinde, de asemenea, de ceea ce se petrece cu omul din punct de vedere psihic, inclusiv de istoria lui personală și de propria experiență (în primul rând cea infantilă, dar uneori și cea actuală).
2. Psihicul și starea lui actuală, care se sprijină întotdeauna pe întreaga experiență anterioară a omului, sunt baza felului în care acesta va îndura stresul, pierderile, provocările, sarcinile și situațiile pe care le întâlnim zilnic în drumul nostru, mai ales într-o vreme atât de tulbure.

Merg de două ori pe săptămână la psihanalistul meu ca să am un spațiu pentru trăire — pentru ceea ce nu am nici spațiu, nici timp în provocările de zi cu zi.

Având acest spațiu, am posibilitatea să cuprind ceea ce mă influențează, ceea ce mă face să sufăr și ceea ce nu reușesc să prind singură în sentimente.

În aceste două întâlniri pe săptămână îmi mențin igiena psihică de care am nevoie pentru munca cu analizanții mei. Am, de asemenea, posibilitatea să răspund la întrebări la care singură nu reușesc întotdeauna să răspund, iar datorită poziției psihanalistului meu pot auzi o tăcere sinceră sau o întrebare ori un răspuns despre ceea ce spun — răspunsuri pe care nu le putem aștepta de la cei din jurul nostru. Și ar fi prea dureros dacă le-am primi de acolo.

Știu sigur că psihanalistul meu știe cum funcționează psihicul, ce influență au asupra proceselor psihice cultura, ceilalți oameni, mediul și procesele fiziologice, cât de viclean ne poate oferi uneori psihicul plăcere din propria suferință și alte lucruri interesante și foarte importante! Dar ce mi s-a întâmplat tocmai mie nu știe nimeni în afară de mine. Și împreună ne adunăm povestea, iar tocmai în acest proces se întâlnește problematica actuală, care luminează multe momente din trecut! Exact asta face posibilă elaborarea, prelucrarea, înțelegerea unei mulțimi de material care pur și simplu exista dinainte și căruia nu i se acordase atenție, dar care influența — haotic, fără explicații și uneori cu explicații comode, care doar încurcau.

La fel și cu doliul. Un psihanalist știe exact ce este munca doliului. Și poate fi alături de tine așa cum cu greu ar putea fi alt om care nu știe asta.

Nu te teme de specialiștii „psi”. Pentru că psihicul tău este exact ceea ce îți creează viața în toate formele ei: corporale, comportamentale, afective și în ceea ce se petrece în propria ta realitate.

Sper că acest text va inspira pe cineva să lucreze cu psihicul, nu doar cu corpul. Pentru că, pentru faptul că nu luăm în seamă psihicul, plătim cu corpul, cu sănătatea și cu întreaga noastră viață.