De ce este dificilă psihanaliza? Analizandul și întâlnirea cu sine

De ce este dificil să fii subiect al psihanalizei (analizand)? Pornind de la teorie, îmi propun propriul răspuns la întrebarea ce anume este greu pentru cei care vin în cabinetul unui psihanalist (online sau față în față).

În psihanaliză are loc întâlnirea cu sine.

În articolele sale despre tehnica psihanalizei, Freud spunea că nu toată lumea poate fi analizabilă*. El sublinia, de asemenea, că pentru analizabilitate omul trebuie să aibă un nivel destul de ridicat de inteligență și spunea că persoanele în vârstă cu greu pot fi supuse psihanalizei.

Tot în aceste lucrări** Freud subliniază un anumit drum subiectiv al omului, pasul subiectiv cu care acesta înaintează în analiză, odată ce procesul a început — adică cât va dura psihanaliza.

Condițiile de astăzi în care psihanaliza are sau nu are loc sunt marcate de război, iar asta adaugă și mai multe dificultăți.

Dar de ce este dificil să fii analizand? În opinia mea există multe motive, adesea foarte subiective și dependente de mulți factori, dar voi vorbi despre 5 principale:

Subiectul aflat în analiză trebuie să se confrunte mereu cu propria durere, ceea ce stârnește o rezistență uriașă față de muncă. Și, pe deasupra, să plătească bani destul de mulți pentru asta. Când ți-ai dori atât de mult ca cineva să-ți spună cum să schimbi totul.
Trebuie să-ți reconstitui povestea din bucăți uitate (refulate, respinse) — e ca și cum ai fi detectiv sau arheolog, o muncă foarte migăloasă, pentru care nu toată lumea are răbdare.
Rezistența la psihanaliză are atâtea chipuri și este atât de greu de acceptat! Deși tocmai în examinarea motivelor rezistenței la analiză apare vindecarea. Din păcate, nici asta nu se întâmplă cu toată lumea.
Să te privești din interior în procesul psihanalitic, să-ți vezi toate vulnerabilitățile și neajunsurile, să începi să înțelegi propria influență asupra vieții tale — este foarte greu și cere multă putere, timp, răbdare și dorința de a te vindeca.
În lumea de azi, oamenii vin la psihanaliză ca să se îmbunătățească, și cât mai repede, se adresează psihanalistului ca unui alt serviciu de pe o piață uriașă. Și apoi, în timpul lucrului, înțeleg brusc că nimeni nu va îmbunătăți pe nimeni, că multe lucruri nu pot fi schimbate deloc și că, atunci când construim relații cu oamenii, inclusiv cu psihanalistul, ne lovim mereu doar de noi înșine în ceilalți… Asta dărâmă apărările clădite deasupra și amenință narcisismul, iluziile, uneori chiar speranțele.

Dar pe ceea ce a fost dărâmat se poate construi ceva nou. Ceva minunat, sincer, divers, stabil și al tău. Și în asta constă cel mai frumos lucru pe care l-am simțit în procesul psihanalitic — atât în al meu, cât și în al unora dintre analizanții mei, cu care munca a reușit să aibă loc în ciuda tuturor dificultăților enumerate.

Tu ce crezi, ce altceva face dificilă munca psihanalitică?

Mai multe despre cum funcționează psihanaliza găsești în video:

* Disponibilitatea pentru munca psihanalitică cu psihicul.

** Lucrări despre tehnica psihanalitică, precum „Recomandări pentru medicii care practică psihanaliza” (1912), „Despre psihanaliza «sălbatică»” (1910) și altele.